Dictionar

Rezultate secundare (Filantrop.):

Filantrop, -oapă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philanthrope, gr. philanthropos)

1. cel care practică filantropia; om darnic, mărinimos.


Filantropic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. philanthropique)

1. care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.

2. care este inspirat de sau care denotă dragoste față de semenii săi; care iubește sau ajută omenirea.

3. asociație = grup al cărui scop este ajutorarea săracilor.

4. (antonim) mizantropic.


Filantropie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philanthropie, gr. philanthropia)

1. acţiune de binefacere (faţă de săraci).


Filantropinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Philanthropinismus)

1. curent pedagogic din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, milita împotriva scolasticismului şi formalismului didactic, voind făurească o educaţie firească şi umană a copiilor.


Filantropinist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Philanthropinist)

1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.

2. II. adept al filantropinismului; filantropist.


Filantropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. philanthropisme)

1. manifestare, activitate, conduită dezinteresată a filantropului; filantropie.

2. sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor devină ființe filantropice, naturale și raționale; filantropinism.


Azil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asila, lat. asylum)

1. instituţie cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.

2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.

3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în ţara sa din motive politice.


Caritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charité, lat. caritas)

1. atitudine miloasă, plină de generozitate faţă de cineva; filantropie.


Filantrop, -oapă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philanthrope, gr. philanthropos)

1. cel care practică filantropia; om darnic, mărinimos.


Filantropic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. philanthropique)

1. care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.

2. care este inspirat de sau care denotă dragoste față de semenii săi; care iubește sau ajută omenirea.

3. asociație = grup al cărui scop este ajutorarea săracilor.

4. (antonim) mizantropic.


Filantropinist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Philanthropinist)

1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.

2. II. adept al filantropinismului; filantropist.


Filantropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. philanthropisme)

1. manifestare, activitate, conduită dezinteresată a filantropului; filantropie.

2. sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor devină ființe filantropice, naturale și raționale; filantropinism.