Rezultate secundare (Filantrop.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philanthrope, gr. philanthropos)
1. cel care practică filantropia; om darnic, mărinimos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. philanthropique)
1. care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.
2. care este inspirat de sau care denotă dragoste față de semenii săi; care iubește sau ajută omenirea.
3. asociație ~ă = grup al cărui scop este ajutorarea săracilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philanthropie, gr. philanthropia)
1. acţiune de binefacere (faţă de săraci).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Philanthropinismus)
1. curent pedagogic din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, milita împotriva scolasticismului şi formalismului didactic, voind să făurească o educaţie firească şi umană a copiilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Philanthropinist)
1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.
2. II. adept al filantropinismului; filantropist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. philanthropisme)
1. manifestare, activitate, conduită dezinteresată a filantropului; filantropie.
2. sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale; filantropinism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asila, lat. asylum)
1. instituţie cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.
2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.
3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în ţara sa din motive politice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charité, lat. caritas)
1. atitudine miloasă, plină de generozitate faţă de cineva; filantropie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philanthrope, gr. philanthropos)
1. cel care practică filantropia; om darnic, mărinimos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. philanthropique)
1. care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.
2. care este inspirat de sau care denotă dragoste față de semenii săi; care iubește sau ajută omenirea.
3. asociație ~ă = grup al cărui scop este ajutorarea săracilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Philanthropinist)
1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.
2. II. adept al filantropinismului; filantropist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. philanthropisme)
1. manifestare, activitate, conduită dezinteresată a filantropului; filantropie.
2. sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale; filantropinism.