Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)
1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucţiune care dă o valoare unei variabile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amabilité, lat. amabilitas)
1. însuşirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.
2. firea unei persoane vrednice de iubit.
3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.
4. (antonime) grosolănie, răutate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronogramme)
1. inscripţie în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.
2. problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripţie etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiţie) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric.
3. informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripţii etc., care au şi o semnificaţie numerală reprezentând cifre romane.
4. grafic reprezentând desfăşurarea în timp a unui fenomen; historiogramă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désinvolture)
1. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate.
2. (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Philanthropinismus)
1. curent pedagogic din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, milita împotriva scolasticismului şi formalismului didactic, voind să făurească o educaţie firească şi umană a copiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incrédulité)
1. firea, starea omului care nu crede cu uşurinţă.