fitoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phytothérapie)

1. ramură a fitopatologiei care studiază mijloacele de prevenire și combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate.
2. terapie cu ajutorul plantelor medicinale.

apifitoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (api- + fitoterapie)

1. terapie cu extrase din plante și produse apicole.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

fitoterapeut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. phytothérapeute)

1. specialist în fitoterapie, știință care propune utilizarea plantelor și a produselor derivate pentru tratarea bolilor.
2. persoană care folosește plante pentru a vindeca boli.

fitoterapic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phytothérapique)

1. (medicament) folosit în fitoterapie.