Dictionar

deprefixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (de- + prefixare, cf. fr. dépréfixation)

1. înlăturare a unui prefix.
2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea prefixului.
3. (antonime) prefixare, prefixație.
 

desufixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (des- + sufixare, cf. fr. désuffixation)

1. pierdere a sufixului.
2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea sufixului.
3. (antonime) sufixare, sufixație.
 

prefixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (prefixa)

1. acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix; prefixație.
2. (antonim) deprefixare.
 

pseudoprefixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pseudoprefixa)

1. formare a unui cuvânt cu un pseudoprefix.
 

sufixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sufixa)

1. acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui sufix; sufixație.
2. (antonim) desufixare.
 

supraprefixare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (supra1- + prefixare)

1. derivare cu prefixe multiple sau de la teme anterior prefixate.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

adipopexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adipopexie)

1. fixare de grăsimi pe anumite țesuturi sau organe.
 

adsorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adsorption)

1. fixare a unei substanțe lichide sau gazoase, într-un strat subțire, pe suprafața unui corp solid.
2. capacitatea părții superficiale a solului de a acumula substanțe solide, lichide și gazoase.
 

agrafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.
 

anacronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anachronisme)

1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc.
2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit.
 

anoblepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anoblepsie)

1. (med.) sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus (posibil simptom al encefalitei), ca urmare a devierii spastice a globilor oculari.