Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. physiologie)
1. ştiinţă care studiază funcţiile vitale ale organismului animal şi vegetal.
2. specie literară care îşi propune observarea şi studierea obiectivă a unui caracter (1), a unei situaţii semnificative.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT physiologia
2. FR physiologie
3. EN physiology
4. DE Physiologie
5. RU физиолоrия
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. cerebrophysiology)
1. (med.) ramura fiziologiei care se ocupă de funcțiile și activitățile creierului și ale sistemului nervos; fiziologie a creierului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytophysiologie)
1. ramură a fiziologiei care studiază funcţiile celulei vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cosmophysiologie)
1. studiu al acţiunii factorilor cosmici asupra fiziologiei organismelor vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ecophysiology)
1. disciplină care studiază fiziologia diferitelor grupe de organisme în corelaţie cu mediul natural.
2. (în ţările de limbă engleză) ecologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrophysiologie)
1. ramură care studiază manifestările biocurenţilor ce însoţesc procesele fiziologice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phytophysiologie)
1. ştiinţă care studiază principalele procese fiziologice din corpul plantelor; fiziologia plantelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bioénergétique, engl. bioenergetics)
1. adj. referitor la bioenergetică.
2. s. f. parte a fiziologiei care studiază transformările de energie în organismele vii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cadavérique)
1. care se referă la cadavru; care provine de la un cadavru.
3. (fiziologie) redoare ~ă = fenomenul de înțepenire progresivă a mușchilor care urmează imediat după moarte; rigor mortis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. cerebrophysiology)
1. (med.) ramura fiziologiei care se ocupă de funcțiile și activitățile creierului și ale sistemului nervos; fiziologie a creierului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kinésiologie)
1. ştiinţa anatomiei, fiziologiei şi mecanicii mişcărilor musculare ale omului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytophysiologie)
1. ramură a fiziologiei care studiază funcţiile celulei vii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. consensus)
1. acordul tacit, sau fără opoziție categorică, pe un anumit subiect; acord între persoane, înţelegere deplină, identitate de opinii.
2. (fiziologie) interdependența mai multor organe în îndeplinirea funcțiilor vitale.
3. (antonime) dezacord, disensiune.