Rezultate principale (Fizionomie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. physionomie)
1. expresie particulară a trăsăturilor feţei cuiva; chip, figură.
2. aspect particular care distinge un lucru sau altul; caracter distinctiv (al unei epoci, al unei colectivităţi umane etc.).
Rezultate secundare (Fizionomie):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cité)
1. oraș (vechi), mai ales când vrem să-i evidențiem importanța.
2. parte dintr-un oraș având o fizionomie proprie, o anumită unitate; cartier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couleur, lat. color)
1. senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; aspectul colorat al corpurilor.
2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben, albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentaţie neagră, galbenă etc.
3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.
5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.
6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, epoci etc.
7. materie, substanţă colorantă; vopsea.
8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, caro şi cupă).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. extérioriser)
1. a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. physiognomonie)
1. disciplină având ca obiect cunoaşterea caracterului omului după aspectul fizic şi după fizionomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mine)
1. expresie a feţei; fizionomie.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fiziognom + -esc)
1. privitor la fizionomie; fizionomic.