OK
X
flagrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. flagrant, lat. flagrans)
1.
evident,
izbitor.
2.
~
delict
=
delict
descoperit
în
momentul
sau
îndată
după
făptuirea
lui.
flagranță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. flagrance)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
flagrant;
fapt
incontestabil.
discrepanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. discrepanza, lat. discrepantia)
1.
nepotrivire
(flagrantă);
dezacord
între
două
lucruri,
fenomene,
situații
etc.
flagranță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. flagrance)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
flagrant;
fapt
incontestabil.
evident; vădit; frapant; manifest; distinct
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
manifestus;
argutus;
distinctus
2.
FR
distinct;
franc;
franche;
flagrant;
évident;
manifeste
3.
EN
distinct;
marked;
manifest;
evident;
apparent
4.
DE
deutlich;
ersichtlich;
augenfällig;
offenkundig;
offenbar;
evident
5.
RU
явственный;
явный;
отчетливый;
четкий;
видимый
6.
HU
nyilvánvaló;
kétségtelen;
feltűnő,
találó,
frappáns;
különböző,
megkülönböztető
antiexploziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anti- + exploziv, cf. fr. antiexplosif)
1.
împotriva
exploziilor.
2.
care
previne
sau
atenuează
o
explozie;
antideflagrant.