Dictionar

adulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)

1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
2. (var.) adulațiune.
3. (antonime) detestare, disprețuire.
 

flaterie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. flatterie)

1. actul de a flata; laudă falsă sau exagerată, dată cu intenția de a plăcea, de a seduce et cetera; flatare.
2. (antonim) calomnie.
 

cajolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din fr. cajoler „a mângâia”)

1. faptul de a arăta tandrețe cu gesturi blânde, de mângâiere; dezmierdare.
2. (prin ext.) flatare, măgulire cu cuvinte frumoase.