Rezultate principale (Focalizare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. focaliza)
1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizație.
2. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mişcare; focalizaţie, focusare.
3. operaţia de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea să fie văzută clar.
Rezultate secundare (Focalizare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. défocalisation)
1. focalizare defectuoasă a fasciculului electronic într-un tub catodic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocentrisme)
1. tendinţă de focalizare a interesului personal spre ceilalţi, mai mult decât spre sine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. défocalisation)
1. focalizare defectuoasă a fasciculului electronic într-un tub catodic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. focaliser)
1. a supune acţiunii de focalizare; a face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul.
2. a concentra elemente diverse.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. focalisateur)
1. adj. care focalizează.
2. s. n. dispozitiv de focalizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. focalisation)
1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizare.
2. (fizică) operația prin care un fascicul de lumină sau un fascicul de electroni se concentrează sau converge într-un punct.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după germ. fokussieren)
1. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mișcare; focalizație, focalizare.
2. (fig.) concentrarea atenției asupra unui punct.