Dictionar

Rezultate principale (Focalizare):

Focalizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. focaliza)

1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizație.

2. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mişcare; focalizaţie, focusare.

3. operaţia de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea fie văzută clar.


Rezultate secundare (Focalizare):

Defocalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. défocalisation)

1. focalizare defectuoasă a fasciculului electronic într-un tub catodic.


Alocentrism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocentrisme)

1. tendinţă de focalizare a interesului personal spre ceilalţi, mai mult decât spre sine.


Defocalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. défocalisation)

1. focalizare defectuoasă a fasciculului electronic într-un tub catodic.


Focaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. focaliser)

1. a supune acţiunii de focalizare; a face treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul.

2. a concentra elemente diverse.


Focalizator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. focalisateur)

1. adj. care focalizează.

2. s. n. dispozitiv de focalizare.


Focalizaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. focalisation)

1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizare.

2. (fizică) operația prin care un fascicul de lumină sau un fascicul de electroni se concentrează sau converge într-un punct.

3. (antonim) defocalizare.


Focusare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după germ. fokussieren)

1. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mișcare; focalizație, focalizare.

2. (fig.) concentrarea atenției asupra unui punct.