Dictionar

Rezultate principale (Forma):

Forma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. former, lat. formare)

1. tr., refl. a (se) face, a lua fiinţă.

2. a (se) constitui, a (se) organiza.

3. a (se) educa, a (se) dezvolta; a creşte.

4. tr. (despre elemente multiple) a alcătui, a compune; a reprezenta.


Formă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.

2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.

3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.

4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.

5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.

6. fel, chip, mod.

7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.

8. dispoziție legală de procedură.

9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.

10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.

11. stare de agregare a corpurilor.

12. tipar, calapod, model.

13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.

14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.


Rezultate secundare (Forma):

Configuraţie; înfăţişare; formă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT configuratio

2. FR configuration; forme

3. EN configuration; shape

4. DE Konfiguration; Gestalt

5. RU конфиrурaция; очертaние

6. HU alak, alkat


Conform; de aceeaşi formă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT conformis

2. FR conforme; à même forme

3. EN conformed; similar in form; agreeing closely

4. DE gleichförmig; gleichgestaltet; gleichartig; übereinstimmend

5. RU однообрaзный

6. HU hasonló alakú, azonos, egyenlő


Conforma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conformer, lat. conformare)

1. refl. a se pune de acord (cu), a se adapta (la).

2. a se supune unui ordin, unei legi etc.


Contrareformă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réforme)

1. mişcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei.


Deforma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déformer, lat. deformare)

1. tr., refl. a(-şi) altera, a(-şi) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluţi.

2. tr. (fig.) a reproduce inexact; a denatura, a falsifica.

3. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acţiunea unor forţe exterioare sau a unor eforturi interioare.


Dezinforma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désinformer)

1. a informa greşit, în mod intenţionat, tendenţios; a induce în eroare.


Abatiză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.


Abcede

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces; a supura.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Abietinee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Ablativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).