formula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. formuler)

1. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.).

formulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formule, lat. formula)

1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare.
2. ~ de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane.
3. frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc.
4. (mat.) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi.
5. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice.
6. soluție; mijloc, mod de a face ceva.
7. parolă.
8. (chimie) ~ semi-dezvoltată = simplificare a unei formule structurale plane, în care nu sunt reprezentate legăturile cu atomii de hidrogen.

formular

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formulaire)

1. imprimat care se completează în vederea întocmirii unui act.
2. carte cuprinzând formule uzuale dintr-un anumit domeniu; culegere de formule.

formularistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (formular + -istic/ă/)

1. adj. referitor la formularistică.
2. s. f. activitatea de întocmire a formularelor.

reformula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. reformuler)

1. a formula din nou în alți termeni, de obicei într-un mod mai clar, mai comprehensibil.
2. a repeta o afirmație, o explicație, o propunere etc. într-o altă formă.

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH₃CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.

adagiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. adagium)

1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentință populară, aforism, apoftegmă, dicton.

adimensional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adimensionnel)

1. califică un raport sau o formulă fără dimensiuni.
2. (fiz.) care nu poate fi dimensionat, măsurat.

adjurație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adjuration, lat. adiuratio)

1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te.
2. rugăminte insistentă.

aminobenzoic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aminobenzoïque)

1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C₇H₇NO₂; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.

antimonic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antimonique)

1. (chimie) care conține antimoniu sau are unele dintre proprietățile sale.
2. (chimie) acid ~ = acid al antimoniului cu formula H₃SbO₄.