Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reformula)
1. acțiunea de a reformula, de a exprima în alt mod, și rezultatul ei.
2. formulare nouă, în alți termeni, care reproduce altfel ceea ce a fost deja exprimat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)
1. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact; reformulare mai precisă, mai directă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)
1. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assus)
1. partea detaşabilă a formularelor dintr-un chitanţier etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concision, lat. concisio)
1. calitate de a fi concis; formulare scurtă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Diorismus)
1. (fil.) diviziune, distincţie.
2. (mat.) formulare a condiţiilor necesare rezolvării unei probleme.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élaboration)
1. acțiunea de a elabora și rezultatul ei; elaborare.
2. producerea (a ceva) la finalul unei munci îndelungate și/sau a unei modificări complexe.
3. formulare definitivă (printr-o muncă metodică și susținută) a unei idei, doctrine, a unui text de lege etc.
4. (var.) (înv.) elaborațiune.