fortifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fortifier, lat. fortificare)

1. tr. a întări, a consolida cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.).
2. tr., refl. a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifia.

fortificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fortification, lat. fortificatio)

1. construcție de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întărește un oraș, o linie de luptă ș. a.

ambrazură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrasure)

1. deschizătură în peretele unei fortificații, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.
2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o ușă sau o fereastră.

analeptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analeptique, gr. analeptikos)

1. (medicament) întăritor, fortificant, tonic.

antecuirasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-cuirasse)

1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcția de zidărie sau beton a unei fortificații.

balestrieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. balestriera)

1. (arhitectură medievală) fantă lungă și subțire creată în zidurile fortificațiilor medievale, care oferea protecție trăgătorului; barbacană, crenel.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

barbacană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbacane)

1. lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc.
2. deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor.
3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora.