Dictionar

Rezultate principale (Fortificaţie,):

Fortificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fortification, lat. fortificatio)

1. construcţie de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întăreşte un oraş, o linie de luptă ş. a.


Rezultate secundare (Fortificaţie,):

Baraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)

1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.

2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.

3. piedică; barieră.

4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.

5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca oprească atacul inamicului.

6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.

7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.


Barbacană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbacane)

1. lucrare de fortificaţie care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăţi etc.

2. deschidere înaltă şi îngustă în zidul unui turn, al unui coridor.

3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora.


Bastidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bastide)

1. mică lucrare provizorie, pentru a ataca o fortificaţie.

2. oraş fortificat pentru apărarea unui stat seniorial sau a unui domeniu.


Bastion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bastion)

1. lucrare de fortificaţie în formă de turn scund şi puternic, cu două flancuri şi două feţe.

2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid.


Bretesă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bretesse)

1. lucrare de fortificaţie medievală care întărea o altă fortificaţie.

2. nazal (II) mobil la coifuri.


Cavalier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavalier)

1. adj. perspectivă = proiecţie oblică a obiectelor pe un plan, ca şi cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă.

2. s. n. terasă înaltă, într-o fortificaţie, pentru amplasarea tunurilor.

3. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curăţirea şanţurilor.