Dictionar

balansină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balancine)

1. (mar.) frânghie care susţine o vergă, un ghiu sau un tangon.
 

bandulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bandola)

1. frânghie subţire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea şi la tragerea parâmelor grele.
 

canistrelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canestrello)

1. (mar.) inel despicat de metal, de lemn sau de frânghie, pentru a prinde, a dirija un obiect sau o manevră în direcţia cârmei.
 

contragreutate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. contrepoids)

1. greutate folosită pentru a contrabalansa, pentru a echilibra o sarcină; greutate sau forță care echilibrează o altă greutate sau forță.
2. balansier folosit de acrobați la mersul pe frânghie.
3. (fig.) ceea ce echilibrează sau neutralizează o forță.
 

cordelier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordelier)

1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.
2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat şi Camille Desmoulins în timpul revoluţiei burgheze din Franţa, opus iacobinilor.
 

estrapadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estrapade)

1. formă de tortură constând în a ridica pe condamnat la o oarecare înălțime cu o frânghie și apoi a-l lăsa să cadă cu brutalitate, de mai multe ori, până aproape de pământ.
2. mișcare de gimnastică constând în a suspenda corpul în mâini și a-l face să treacă printre brațele depărtate.