Rezultate secundare (Frăție,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Bruderschaft „fraternitate”)
1. ritual sau fel de a bea în care doi parteneri își duc paharele la gură încrucișându-și brațele, în semn de prietenie sau pentru a-și consolida prietenia; frăție de băutură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confraternité)
1. relațiile și sentimentele care există între confraţi; confrerie, (înv.) confrăție.
2. raporturi amicale bazate pe o comuniune de idei, de preocupări; confrerie, (înv.) confrăție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. patronne)
1. femeie cu autoritate de patron.
2. fondatoarea unei biserici, etc.
3. sfântă sub a cărei ocrotire este plasată o comunitate, o frăție, un oraș, o țară et cetera (care, de obicei, îi poartă numele).
4. stăpâna casei, în raport cu angajații ei.
5. (antichitate) cetățeană bogată și influentă a Romei Antice, de obicei patriciană, care acorda protecție cetățenilor mai săraci, care constituiau clientela ei.
6. (prin analogie) femeie influentă care promovează cariera cuiva oferindu-i sprijin.
7. femeie care deține sau conduce o afacere mică sau mijlocie; femeie care conduce o întreprindere; angajatoare.
8. (înv.) femeie ocrotitoare; protectoare.
Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (fr. contubernalité, cf. lat. contuberna „coleg de tabără”)
1. starea de camaraderie; frăție de arme.