Dictionar

confuzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)

1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.
2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.
3. încurcătură; lipsă de orientare.
4. frământare sau dezordine politică.
5. jenă, din rușine sau din smerenie.
6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.
7. (înv.) confuziune.
 

convulsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convulsion, lat. convulsio)

1. contracție involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm.
2. (fig.) frământare, zvârcolire.
 

dramă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drame, lat., gr. drama)

1. specie a genului dramatic în care tragicul se amestecă cu comicul.
2. ~ muzicală (sau lirică) = (spectacol de) operă.
3. arta dramatică.
4. (fig.) eveniment tragic, zguduitor; nenorocire.
5. frământare, conflict sufletesc puternic, cu consecințe tragice.
 

efervescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effervescence)

1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice.
2. (fig.) agitație, frământare, fierbere.
 

farinograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fariongraphe)

1. aparat pentru înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și a capacității de hidratare a făinii.
 

gramolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gramola)

1. dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a aluatului.