fracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fraction, lat. fractio)

1. parte dintr-un întreg; fragment.
2. grupare politică organizată care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o problemă anumită.
3. ~ parlamentară = grup parlamentar compus din reprezentanții aceluiași partid.
4. lichid obținut prin fracționarea unui amestec de substanțe.

infracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infraction, lat. infractio)

1. încălcare cu vinovăție a unei legi penale.
2. abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

antropologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.
2. școală ~ă = a) școală întemeiată de Lombroso, care concepea infracțiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susține în mod eronat că viața socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.

arest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arrest, it. arresto)

1. deținere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracțiune.
2. locul acesteia; închisoare.

camă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. came)

1. proeminență pe un ax servind spre a ridica, pentru o anumită fracțiune din perioada de mișcare a axului, o tijă.

coinculpat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coïnculpé)

1. inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală.

corecțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. correctionnel)

1. care pedepsește o infracțiune.
2. închisoare ~ă = sancțiune privativă de libertate, în anumite sisteme penale, pentru săvârșirea unei infracțiuni.