OK
X
fragil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fragile, lat. fragilis)
1.
se
poate
sparge,
sfărâma,
rupe.
2.
gingaș,
delicat,
firav.
fragilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fragilité, lat. fragilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
fragil.
autodubă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + dubă)
1.
autovehicul
prevăzut
cu
o
dubă,
pentru
transportul
de
materiale
fragile,
produse
alimentare
etc.
casant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cassant)
1.
care
se
sparge
sau
se
sfărâmă
ușor;
casabil,
fragil.
2.
(fig.;
despre
modul
de
a
vorbi
al
cuiva)
tăios.
3.
care
posedă
un
caracter
ferm,
categoric;
hotărât.
4.
(anton.)
incasant.
fragilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fragilité, lat. fragilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
fragil.
frez
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. friase, fragă)
1.
inv.,
s.
n.
(de)
culoarea
fragilor,
roșiatic.
gracil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr., it. gracile)
1.
delicat,
subțire,
fragil,
plăpând,
firav.
gracilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gracilité)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
gracil;
fragilitate,
delicatețe.