fragment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fragment, lat. fragmentum)

1. parte (dintr-un tot).
2. moment dintr-o operă literară, muzicală, dintr-o scriere.

fragment

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fragmentum
2. FR fragment
3. EN fragment
4. DE Fragment; Bruchstück
5. RU фрarмент; обломок; кусок
6. HU töredék

fragment de volvă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fragmenta volvae; reliquiae volvae
2. FR fragment de la volve
3. EN fragment of the volva
4. DE Volvareste
5. RU остaтки вольвы; хлопья
6. HU bocskortöredék

fragmenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fragmenter)

1. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta.

fragmentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fragmentaire)

1. format din fragmente; incomplet.

fragmentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fragmenta)

1. acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; faptul de a fi redus la o stare de fragmente; fragmentație.
2. (informatică) stocarea unui fișier în mai multe zone separate de memorie împrăștiate pe un hard disk.
3. (antonim) defragmentare.

fragmentarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fragmentar + -ism)

1. caracter fragmentar.

fragmentat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. fragmenta)

1. împărțit în bucăți; îmbucătățit.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

achinetospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee.

aleurit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleurite)

1. rocă sedimentară detritică, formată din granule foarte mici de minerale, de roci.
2. fragment dintr-un astfel de sediment.

alineat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alinéa, lat. alinea)

1. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri.
2. pasaj dintr-un articol de lege; paragraf.

ambroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.

angiectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiectomie)

1. excizie a unui fragment dintr-un vas sangvin sau limfatic.