Parte de vorbire: s.f.
Origine: (frumos + -ețe)
1. calitatea a ceea ce este frumos, a ceea ce este estetic la percepție.
2. caracter a ceea ce este frumos din punct de vedere fizic, manifestare tipică a frumosului.
3. calitatea, starea a ceea ce este bun datorită valorii sale intelectuale sau morale (ex. ~a sufletului).
4. calitatea unei persoane care este considerată frumoasă.
5. fată drăguță sau femeie frumoasă.
6. singularitate, raritate uimitoare a ceva.
7. (concretizat) obiect, faptă, lucru frumos.
9. (loc adj.) de toată ~a = deosebit de frumos.
10. (antonime) hidoșenie, sluțenie, urâciune, urâțenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)
1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.
3. fel de a se comporta academic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. Afrodita)
1. (fam.) femeie foarte frumoasă; frumusețe, hurie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. angélisme)
1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apolin/ic/ + -ism)
1. caracter apolinic, concentrat pe claritate și frumusețe, pe măsură și ordine.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. apollon)
1. (fam.) om de mare frumusețe; tânăr foarte frumos; adonis, efeb.
2. (zool.) numele unui fluture diurn viu colorat; (înv.) parnasian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumuseţe ~ă = frumuseţe desăvârşită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornişei, menită să mascheze marginea acoperişului.
6. etaj scund, deasupra cornişei, la nivelul faţadei sau retras.