frumusețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (frumos + -ețe)

1. calitatea a ceea ce este frumos, a ceea ce este estetic la percepție.
2. caracter a ceea ce este frumos din punct de vedere fizic, manifestare tipică a frumosului.
3. calitatea, starea a ceea ce este bun datorită valorii sale intelectuale sau morale (ex. ~a sufletului).
4. calitatea unei persoane care este considerată frumoasă.
5. fată drăguță sau femeie frumoasă.
6. singularitate, raritate uimitoare a ceva.
7. (concretizat) obiect, faptă, lucru frumos.
8. (la pl.) (înv.) farmec.
9. (loc adj.) de toată ~a = deosebit de frumos.
10. (antonime) hidoșenie, sluțenie, urâciune, urâțenie.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.

afrodită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. Afrodita)

1. (fam.) femeie foarte frumoasă; frumusețe, hurie.

angelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. angélisme)

1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.

apolinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (apolin/ic/ + -ism)

1. caracter apolinic, concentrat pe claritate și frumusețe, pe măsură și ordine.

apolo

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. apollon)

1. (fam.) om de mare frumusețe; tânăr foarte frumos; adonis, efeb.
2. (zool.) numele unui fluture diurn viu colorat; (înv.) parnasian.

atic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

1. adj. propriu Aticii.
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului.
6. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras.