Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (mg. peckes)
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. trufi)
1. adoptare a unei atitudini trufașe; fudulire, mândrire, (pop. și fam.) înfumurare.
Parte de vorbire: s.f. (înv.; fam.)
Origine: (furlandisi)
1. faptul de a se umfla în pene, de a se fuduli, de a se făli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mândri)
1. faptul de a se mândri cu ceva sau cu cineva; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare.
2. (neobișnuit) sentiment de mulțumire, de satisfacție; mândrie.