fumat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (v. fuma)

1. I. (despre țigări, tutun) care a ars.
2. (fam; despre informații, știri) deja aflat; răsuflat, știut; perimat.
3. (reg.) afumat.
4. II. faptul de a fuma.
5. deprinderea, obiceiul de a fuma; fumare.

after-shave

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. after-shave)

1. loțiune ușor alcoolizată, plăcut parfumată, după bărbierit.

antitabac

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (fr. anti-tabac, antitabac)

1. care luptă împotriva consumului de tutun, împotriva fumatului; antitabagic.
2. care distruge mirosul de tutun.

antitabagic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (anti- + tabagic)

1. adj. care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; antifumat, antitabac.
2. s.n. remediu împotriva fumatului.

aromat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aromă)

1. care conține arome; care are aromă; aromatic, binemirositor, parfumat.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

asclepiad 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asclépiade)

1. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos.