Dictionar

Fumuriu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT fumosus; fumeus; fumagineus; fumaginosus; fumarius; fumidus; fumigadus; capnoideus

2. FR gris de fumée: enfumée

3. EN fumous; fumose; fumid; fumaceous; fumaginosus; fumigate; capnodic; capnoid

4. DE rauchgrau; rauchartig; rußig

5. RU дымчaтый; серовaто-бурый

6. HU füstös, füstszínű


Acetofenonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.


Aroganţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)

1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.


Casoletă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassolette)

1. vas în care se ard parfumuri, mirodenii.

2. cutie de metal în care se sterilizează feşi, vată, instrumente medicale.

3. ornament în formă de vas din care ies flăcări, la arcuri de triumf, altare etc.


Cumarină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coumarine)

1. substanţă odorantă extrasă din sămânţa unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esenţe, parfumuri şi aromatizarea tutunurilor.


Eteric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. ätherische, it. eterico)

1. fluid şi curat ca eterul, cu proprietăţile eterului.

2. ulei ~ = substanţă uleioasă, volatilă, cu miros puternic, extrasă din plante, folosită în industria parfumurilor, în farmacie etc.

3. (fig.) foarte curat.

4. subtil, inconsistent.


Fatuitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatuité, lat. fatuitas)

1. îngâmfare, înfumurare.