Dictionar

fumuriu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fumosus; fumeus; fumagineus; fumaginosus; fumarius; fumidus; fumigadus; capnoideus
2. FR gris de fumée: enfumée
3. EN fumous; fumose; fumid; fumaceous; fumaginosus; fumigate; capnodic; capnoid
4. DE rauchgrau; rauchartig; rußig
5. RU дымчaтый; серовaто-бурый
6. HU füstös, füstszínű
 

acetofenonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool și eter, folosit în industria parfumurilor.
 

aroganță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrogance, lat. arrogantia)

1. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență.
 

casoletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cassolette)

1. vas în care se ard parfumuri, mirodenii.
2. cutie de metal în care se sterilizează feși, vată, instrumente medicale.
3. ornament în formă de vas din care ies flăcări, la arcuri de triumf, altare etc.
 

cumarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coumarine)

1. substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor.
 

eteric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. ätherische, it. eterico)

1. fluid și curat ca eterul, cu proprietățile eterului.
2. ulei ~ = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, extrasă din plante, folosită în industria parfumurilor, în farmacie etc.
3. (fig.) foarte curat.
4. subtil, inconsistent.
 

fatuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fatuité, lat. fatuitas)

1. îngâmfare, înfumurare.