Dictionar

Rezultate secundare (Funcţionare,):

Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Administrativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.

2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.

3. care emană de la un organ de administraţie.

4. pe cale = prin organele de administrație.

5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.

6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.

7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.


Alimenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alimenter, lat. alimentare)

1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).

2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.

3. a furniza cele necesare pentru funcţionarea unui motor, a unei maşini etc.


Alimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.

2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.

3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.

4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.

5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.


Ambreiaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.

2. organ de maşină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permiţând şi decuplarea în funcţionare.

3. (antonime) debreiaj, debreiere.


Ancrasa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encrasser)

1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală.

2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.