Dictionar

 

furier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fourrier)

1. militar în termen care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei (sub)unități.
 
 
 

furibund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. furibond, lat. furibundus)

1. care arată furie excesivă; furios, mânios la culme.
2. (despre un fenomen natural) care se caracterizează printr-o impetuozitate extremă.
 

furios, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (fr. furieux, lat. furiosus)

1. I. care prezintă caracteristicile furiei; stăpânit de furie, mânios.
2. (despre elementele naturii) care este extrem de impetuos; violent.
3. II. cu furie.
 

furioso

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.m.  
Etimologie: (it. furioso /fuˈrjoso/)

1. I. (muz.) cu furie, cu mânie; impetuos.
2. II. rasă de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale.
 

furoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fureur, lat. furor)

1. mânie, delir furios, furie.
2. pasiune violentă; încântare.
3. (fam.) a face ~ori = a provoca admirație (prin aspectul exterior).