furt

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. furtum)

1. acțiunea de a fura și rezultatul ei; infracțiune care constă în însușirea frauduloasă a unui lucru mobil care aparține altuia; hoție, furătură, furtișag.
2. ~ prin efracție = furt comis după ce autorul infracțiunii intră cu forța într-o clădire sau într-o încăpere sau sparge o piesă de mobilier.

antifurt

Parte de vorbire:  adj. invar., s.n.  
Etimologie: (it. antifurto)

1. (dispozitiv) care acționează pentru a preveni și împiedica furtul sau care semnalează tentativa de furt.

furtiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. furtivus, fr. furtif)

1. pe furiș, în ascuns.

antifurt

Parte de vorbire:  adj. invar., s.n.  
Etimologie: (it. antifurto)

1. (dispozitiv) care acționează pentru a preveni și împiedica furtul sau care semnalează tentativa de furt.

artnapping

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. artnapping)

1. furt de obiecte de artă (pentru răscumpărare).

brigandaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brigandage)

1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.

cambriolaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cambriolage)

1. acțiunea de a cambriola și rezultatul ei; cambriolare.
2. furt calificat dintr-o proprietate după ce s-a intrat în ea prin efracție, cățărare sau folosind chei false.

capă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cape, it. cappa)

1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.
2. de ~ și spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri și înfruntări primejdioase.
3. dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc.
4. poziție pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai ușor valurile, vântul, furtuna.

carjacking

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. carjacking)

1. furt de mașini prin atac armat.