Dictionar

Rezultate principale (Fus,):

Fus

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fusus, după fr. fuseau)

1. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun.

2. ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridian.

3. (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare.


Rezultate secundare (Fus,):

Fârlifus

Parte de vorbire: s.m. (Moldova)
Origine: (cf. germ. firlefanz)

1. (familiar) epitet dat unui om slab, mofturos sau lăudăros.


Fus nuclear

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT fusus

2. FR fuseau nucléaire

3. EN nuclear spindle

4. DE Kernspindel

5. RU ядерное веретено

6. HU sejtmagorsó


Fusaiolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fusaiolo)

1. disc mic din lut ars sau piatră care se fixa la partea de jos a fuselor primitive pentru a le regla învârtirea.


Fușalău

Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (cf. magh. foszlani „a se destrăma”)

1. unealtă în forma unei țesale servind la scărmănat lâna, cânepa etc.


Fușăreală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fușări + -eală)

1. lucru de mântuială; fușereală.


Fușări

Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (germ. Pfusch „lucru făcut de mântuială”)

1. a face un lucru pe fugă, fără temei, de mântuială.

2. (var.) a fușălui, a fușeri.


Acromocentru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. achromocentre)

1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.

2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.


Apofiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

1. proeminenţă a unui os.

2. umflătură la baza unei capsule.

3. ramură secundară a unei roci eruptive.

4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei.


Ataca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.

2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.

3. a distruge, a mina.

4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.

5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).

6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.

7. a începe executarea unei piese muzicale.

8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.


Basc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. basque)

1. parte a unei jachete (fuste) care acoperă şoldurile.


Buton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouton)

1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.

2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mişcare circulară, excentric faţă de axa de rotaţie a acesteia, ca legătură de articulaţie într-un mecanism.

3. mică papulă, bubuliţă de piele.

4. s. m. nasture mobil.

5. capsă (1).

6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminenţe rotunjite.


Carangide

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. carangidae)

1. pl. familie de peşti răpitori de mare, mici, cu corpul fusiform, cu solzi mărunţi: stavridul.