Rezultate principale (Fus,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fusus, după fr. fuseau)
1. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun.
2. ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridian.
3. (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare.
Rezultate secundare (Fus,):
Parte de vorbire: s.m. (Moldova)
Origine: (cf. germ. firlefanz)
1. (familiar) epitet dat unui om slab, mofturos sau lăudăros.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Kernspindel
6. HU sejtmagorsó
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fusaiolo)
1. disc mic din lut ars sau piatră care se fixa la partea de jos a fuselor primitive pentru a le regla învârtirea.
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (cf. magh. foszlani „a se destrăma”)
1. unealtă în forma unei țesale servind la scărmănat lâna, cânepa etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fușări + -eală)
1. lucru de mântuială; fușereală.
Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (germ. Pfusch „lucru făcut de mântuială”)
1. a face un lucru pe fugă, fără temei, de mântuială.
2. (var.) a fușălui, a fușeri.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. achromocentre)
1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)
1. proeminenţă a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).
6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. basque)
1. parte a unei jachete (fuste) care acoperă şoldurile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouton)
1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.
2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mişcare circulară, excentric faţă de axa de rotaţie a acesteia, ca legătură de articulaţie într-un mecanism.
3. mică papulă, bubuliţă de piele.
6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminenţe rotunjite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. carangidae)
1. pl. familie de peşti răpitori de mare, mici, cu corpul fusiform, cu solzi mărunţi: stavridul.