Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. futurisme, it. futurismo)
1. curent literar-artistic de la începutul sec. XX, care proclamă un spirit de frondă, o negaţie totală a valorilor tradiţionale şi o orientare spre iraţional, spre cultul maşinismului, al ritmului trepidant al vieţii moderne.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. futuriste, it. futurista)
1. I. referitor la futurism, propriu futurismului.
2. care face parte din viitor (așa cum îl putem imagina).
3. II. promotor, reprezentant, adept al futurismului.
4. (rar) cel care studiază și prezice viitorul posibil; futurolog, viitorolog.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. orphisme)
1. curent religios din Grecia antică care preconiza dualismul suflet-corp și credința în metempsihoză.
2. mișcare artistică, parțial influențată de futurismul italian, care, prin folosirea culorilor pure, crea impresia de mișcare și luminozitate, anunțând astfel arta abstractă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rayonnisme)
1. mişcare în artele plastice din Rusia, de la începutul sec. XX, sinteză între cubism, futurism şi orfism, care îşi propunea să sugereze, în pictură, a patra dimensiune, cultivând o compoziţie structurată din raze colorate.
2. (var.) rayonnism.