Dictionar

scandal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scandale, lat. scandalum)

1. reacție violentă de protest față de ceva nedemn, rușinos, inacceptabil etc.
2. ceartă însoțită adesea de bătaie, de deteriorări de obiecte etc.; (p. ext.) zgomot, gălăgie mare produsă de o asemenea ceartă.
3. (fam.) portjartier.
 

tam-tam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tam-tam)

1. instrument muzical de percuție, asemănător gongului, dar mai mare și cu un timbru mai grav.
2. tobă de lemn de origine africană care produce două sunete de înălțimi diferite; muzica executată.
3. (fig.) zgomot mare; gălăgie, vacarm.
4. (fig.) protest zgomotos.
 

tapaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tapage)

1. zgomot mare; gălăgie, scandal, larmă.
2. protest zgomotos.
 

turbulență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. turbulence, lat. turbulentia)

1. neorânduială, dezordine; gălăgie.
2. (fiz.) stare a unui fluid în care există vârtejuri, agitație.
 

zgomotos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (zgomot + -os)

1. care are mare răsunet; care face vâlvă.
2. care este gălăgios, tumultuos.
3. care este plin de zgomot, de gălăgie.
4. care face (mult) zgomot; răsunător.
5. (fig.) care este agitat, frământat.
 

zgomota

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (zgomot + -a)

1. a produce zgomot; a trosni.
2. (despre ape curgătoare) a șopoti, a murmura, a susura.
3. (despre oameni) a face gălăgie, a vorbi tare.
4. (var.) (reg.) a zglomodi, (reg.) a zgomoti.