Dictionar

Alerta

Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)

1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.

2. (mil.) a ordona unei formații militare fie pregătită de intervenție.

3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.

4. a atrage atenția, a preveni.

5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.


Aragaz

Parte de vorbire: s.
Origine: (A/stra/ R/omână/ + gaz)

1. amestec de gaze petroliere (butan, propan) cu etan, pentan etc. lichefiate, folosit drept combustibil comprimat în butelii speciale.

2. maşină de gătit, reşou la care se foloseşte acest combustibil.


Armat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armé)

1. înarmat.

2. (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos.

3. forţe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei ţări.

4. (despre un conflict) însoţit de acţiuni militare.

5. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere.

6. (despre beton) prevăzut cu o armătură.


Aromat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aromate, lat. aromatum)

1. substanţă care răspândeşte o aromă; mirodenie.

2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.


Avizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avisé)

1. prevenit, informat; pregătit, competent.

2. (despre un act) pe care cineva şi-a pus avizul.


Bal (1)

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bal)

1. reuniune cu dans organizată într-un local special pregătit.

2. a deschide ~ul = a face primul dans pentru a marca începutul unei serate.