Parte de vorbire: I. vb. tr., II. vb. intr.
Origine: (fr. gaffer)
1. I. a prinde, a agăța ceva cu o gafă.
2. II. a comite o gafă, a spune sau a face ceva ce nu ar fi trebuit spus sau făcut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gaffe)
1. piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, pentru blocarea unui lanţ în mişcare.
2. cârlig metalic fixat de o prăjină, la acostarea unei ambarcaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gaffe)
1. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenţionată, care poate jigni.
Parte de vorbire: I. vb. tr., II. vb. intr.
Origine: (fr. gaffer)
1. I. a prinde, a agăța ceva cu o gafă.
2. II. a comite o gafă, a spune sau a face ceva ce nu ar fi trebuit spus sau făcut.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. gaffeur)
1. cel care comite o gafă, o stângăcie, o acțiune inoportună; gafist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. raté)
1. neaprindere a pulberii unui proiectil; proiectil neexplodat.
2. defect în funcţionarea unui motor cu explozie, datorită arderii incomplete a combustibilului, care produce o falsă explozie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gaffeuse)
1. femeie care comite o gafă, o stângăcie, o acțiune inoportună; gafistă.