Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. galant, it. galante)
1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil.
2. literatură ~ă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură ~ă = aventură amoroasă.
3. darnic, generos, mărinimos.
4. stil ~ = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galanterie)
1. atitudine galantă faţă de femei.
2. compliment (adresat unei femei).
3. mărunţişuri, mici obiecte de podoabă, de îmbrăcăminte (nasturi, cravate, mănuşi) spre vânzare într-un magazin; magazinul însuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galantine)
1. rasol (de pasăre) în aspic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. galant homme)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (galantom + -ie)
1. galantonie.
2. (fam.) dărnicie, generozitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ancilaire)
1. referitor la servitori; de slugă.
2. iubiri ~e = relații galante, legături cu servitorii.
3. (prin ext.) subordonat, umil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galanterie)
1. atitudine galantă faţă de femei.
2. compliment (adresat unei femei).
3. mărunţişuri, mici obiecte de podoabă, de îmbrăcăminte (nasturi, cravate, mănuşi) spre vânzare într-un magazin; magazinul însuşi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (galantom + -ie)
1. galantonie.
2. (fam.) dărnicie, generozitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf.. Ganimede)
1. (fam.) tânăr galant cu înclinaţii perverse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. madrigal, it. madrigale)
1. poezie lirică scurtă de natură galantă, care face elogiul unei femei.
2. scurtă compoziţie muzicală vocală cu caracter idilic şi foarte delicat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. marivaudage; cf. Marivaux, scriitor francez)
1. mod de a vorbi sau de a scrie care amintește de stilul lui Marivaux.
2. limbaj galant, subtil; amabilitate artificială.