Dictionar

gangster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. gangster)

1. membru al unei bande de răufăcători, de criminali.
 

gangsteresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (gangster + -esc)

1. de gangster; propriu gangsterilor; banditesc.
 

gangsterism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gangstérisme)

1. faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; (prin ext.) hoție, tâlhărie.
 
 

banditesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bandit + -esc)

1. de bandit; propriu bandiților; tâlhăresc, gangsteresc.
 

gangsterism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gangstérisme)

1. faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; (prin ext.) hoție, tâlhărie.
 

yakuza

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (fr., jap. yakuza)

1. I. membru al mafiei japoneze.
2. II. film cu gangsteri japonezi.
3. bandă japoneză de crimă organizată; mafia japoneză.
 

gangsteresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (gangster + -esc)

1. de gangster; propriu gangsterilor; banditesc.