Dictionar

Rezultate secundare (Gard,):

Begard

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bégard)

1. membru al societăţilor mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecţiunii evanghelice.


Gard viu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT saepes viva

2. FR haie vive

3. EN living hedge

4. DE lebendiger Zaun

5. RU живaя изrородь

6. HU élősövény


Gard; împrejmuire

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT saepes

2. FR haie

3. EN hedge

4. DE Zaun; Umzäunung

5. RU зaбор; оrрaдa

6. HU kerítés, sövény; környék


Gardă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garde)

1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva.

2. ~ de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități.

3. (sport) poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării.

4. a se pune în ~ = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins.

5. medic (sau soră) de ~ = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program.

6. parte a sabiei, între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor.


Garden-party

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. garden-party)

1. petrecere, recepţie mondenă dată într-o grădină.


Gardenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gardénia)

1. arbust tropical cu flori albe, frumoase şi plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală.


Antiartă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., engl. antiart)

1. artă lipsită de conţinut.

2. curent în avangarda artistică a ultimelor decenii cu caracter contestatar faţă de arta academistă.

3. producție care nu respectă principiile artei (academice); producție antiartistică.


Ariergardă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arrière-garde)

1. (sub)unitate militară care se deplasează în urma unei alte unităţi în marş, asigurându-i spatele; (înv. și pop.) coada oștii.

2. (antonim) avangardă.


Aucuba

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aucuba)

1. arbust cu frunze coriacee, verzi şi cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu.

2. (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze.


Avangardă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)

1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.

2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.

3. de ~ = care merge, care conduce.

4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.


Avangardism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Avantgardismus)

1. orice artist, mișcare sau operă de artă care rupe precedentul și este considerată inovatoare și deschizătoare de drumuri; avangardă.

2. curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate.

3. atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă.


Avangardist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. avant-gardiste)

1. I. privitor la avangardism; care aparține avangardismului.

2. care aparține avangardei literare, artistice etc.

3. care este în avangardă, înaintea timpului său, în fruntea progresului sau a cunoașterii.

4. II. adept al avangardismului; cel care face parte dintr-o avangardă, dintr-o mișcare inovatoare.

5. (antonime) conservator, misoneist.