begard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bégard)

1. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice.

gard viu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT saepes viva
2. FR haie vive
3. EN living hedge
4. DE lebendiger Zaun
5. RU живaя изrородь
6. HU élősövény

gard; împrejmuire

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT saepes
2. FR haie
3. EN hedge
4. DE Zaun; Umzäunung
5. RU зaбор; оrрaдa
6. HU kerítés, sövény; környék

gardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garde)

1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva.
2. ~ de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități.
3. (sport) poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării.
4. a se pune în ~ = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins.
5. medic (sau soră) de ~ = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program.
6. parte a sabiei, între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor.

garden-party

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. garden-party)

1. petrecere, recepție mondenă dată într-o grădină.

gardenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gardénia)

1. arbust tropical cu flori albe, frumoase și plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală.

antiartă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. antiart)

1. artă lipsită de conținut.
2. curent în avangarda artistică a ultimelor decenii cu caracter contestatar față de arta academistă.
3. producție care nu respectă principiile artei (academice); producție antiartistică.

ariergardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arrière-garde)

1. (sub)unitate militară care se deplasează în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele; (înv. și pop.) coada oștii.
2. (antonim) avangardă.

aucuba

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aucuba)

1. arbust cu frunze coriacee, verzi și cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu.
2. (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze.

avangardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avant-garde)

1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism.

avangardism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Avantgardismus)

1. orice artist, mișcare sau operă de artă care rupe precedentul și este considerată inovatoare și deschizătoare de drumuri; avangardă.
2. curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate.
3. atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă.

avangardist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. avant-gardiste)

1. I. privitor la avangardism; care aparține avangardismului.
2. care aparține avangardei literare, artistice etc.
3. care este în avangardă, înaintea timpului său, în fruntea progresului sau a cunoașterii.
4. II. adept al avangardismului; cel care face parte dintr-o avangardă, dintr-o mișcare inovatoare.
5. (antonime) conservator, misoneist.