Dictionar

gemă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gemme, lat. gemma)

1. piatră prețioasă în stare cristalină pură.
2. (adj.) sare ~ = sare de bucătărie.
3. bijuterie cu o piatră (semi)prețioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative.
4. (bot.) mugur.
 

gemație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gemmation)

1. formare, dispunere sau ansamblu al mugurilor unei plante.
2. înmulțire asexuată, la animalele inferioare, caracterizată prin formarea unui grup de celule care se desprind de organismul parental.
 

stratagemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stratagème, lat., gr. stratagema)

1. manevră ingenioasă folosită în război pentru a înșela pe inamic.
2. șiretlic, vicleșug, tertip.
 

capitalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitalisme)

1. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.
2. ~ monopolist de stat = formă actuală de existență a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forței statului cu forța monopolurilor.
 

carotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)

1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.
2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura și caracteristicile straturilor.
3. probă luată din betonul de fundație al unei șosele pentru stabilirea proprietăților fizico-mecanice.
4. (fig.) înșelătorie, șarlatanie.
5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.
 

evaporit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évaporite)

1. rocă sedimentară (sare gemă, ghips etc.) care se formează prin evaporarea apei de mare (dintr-o lagună).
 

geminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. géminé, lat. geminatus)

1. care apare în perechi, în același loc; îngemănat.
2. consoană ~ă = consoană dublă.
 

halit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. halite)

1. (mineralogie) substanță cristalină compusă din clorură de sodiu, cu formula structurală NaCl; sare gemă.
 

silvinit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sylvinite)

1. amestec natural de silvină și de sare gemă, îngrășământ agricol.