Dictionar

gentil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)

1. amabil, politicos, curtenitor.
 

gentileţe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gentilezza)

1. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate.
 

gentilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. gentilicius)

1. care aparţine gintei, referitor la gintă.
 

gentiliciu

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. gentilicius, fr. gentilice)

1. adj., s. n. (nume) de familie, de neam, care se intercala între prenume și poreclă, constituind semnul cetățeniei romane.
2. adj. care aparţine gintei romane.
 

gentilom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gentilhomme)

1. (în societatea feudală) nobil, aristocrat.
2. (fig.) om cu maniere alese, amabil; distins.
 

afabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affable, lat. affabilis)

1. care demonstrează gentilețe și cordialitate față de ceilalți; binevoitor, cordial, prietenos.
2. (antonime) acrimonios, neprietenos.
 

ambasadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambassade)

1. reprezentanţă diplomatică a unei ţări, condusă de un ambasador.
2. ansamblul agenţilor diplomatici; localul în care îşi desfăşoară activitatea.
3. (fig.) solie, misiune.
 

atmosferizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (atmosferă + -iza)

1. dezvoltare şi descompunere a rocilor sub influenţa agenţilor atmosferici.
2. (fig.) stare de spirit care se creează în jurul cuiva, a ceva.
 

coluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. colluvium, fr. colluvion)

1. material detritic din dezagregarea rocilor sub acţiunea agenţilor fizici şi transportat la distanţă mică de la locul de formare.
 

destrucţiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. destruction, lat. destructia)

1. distrugere, nimicire.
2. reducere a altitudinii reliefului sub acţiunea agenţilor geomorfologici interni sau externi.
 

detritus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détritus, lat. detritus)

1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acţiunea agenţilor externi.
2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere.
3. tartru dentar.