gestionar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. gestionnaire)

1. care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune.
2. care administrează un depozit.
3. s.m.f. persoană însărcinată cu o gestiune; administrator, gerant.

gestionar-contabil

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (gestionar + contabil)

1. referitor la gestiune și la contabilitate.

gestionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. gestiona)

1. acțiunea de a gestiona și rezultatul ei; administrare, gerare.

autoasigurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.
2. asigurare a propriei persoane sau a mașinii (auto) împotriva calamităților naturii și a accidentelor.
3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege să suporte riscul de la sine.
4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.

buticar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boutiquier)

1. proprietar, gestionar al unui butic.

sanitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. sanitation)

1. ansamblu de măsuri pentru asanarea mediului.
2. ansamblu de măsuri care facilitează eliminarea în siguranță a deșeurilor umane (fecale și urină), tratarea apelor uzate, precum și capacitatea de a menține condiții de igienă, prin servicii precum colectarea gunoiului, gestionarea deșeurilor etc.

criptomonedă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cripto- + monedă)

1. monedă a cărei creare și gestionare se bazează pe utilizarea tehnicilor informatice și de telecomunicații (ex. Bitcoin).
2. criptovalută.

diosmectită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl., fr. diosmectite)

1. silicat natural de aluminiu și magneziu, o formă de argilă albă folosită (prin prescripție medicală sau automedicație) ca antidiareic.
2. medicament pe bază de argilă extrasă din pământ care este utilizat ca adsorbant intestinal în gestionarea colicilor și în tratamentul diareei; se vinde sub denumirea comercială Smecta.

infecționist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (prob. infecție + -ist)

1. medic ~ = medic specializat în diagnosticarea, tratarea și gestionarea bolilor infecțioase.