Rezultate secundare (Ghid):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonoguide)
1. mic aparat sonor portativ pus la dispoziţia vizitatorilor unei expoziţii, care conţine o descriere a sălilor acesteia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. guide)
1. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone.
2. s. n. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat.
3. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. guider)
1. tr., refl. a (se) călăuzi; a (se) conduce, a (se) orienta.
2. tr. a imprima o anumită mişcare unei piese, unui mecanism etc. cu ajutorul ghidajului (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guidage)
1. dispozitiv mecanic care obligă o piesă mobilă să se deplaseze după o anumită direcţie.
2. conducerea şi darea explicaţiilor necesare de către o persoană competentă într-un muzeu, într-o expoziţie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guidon)
1. bară transversală cu mânere, fixată de furca unei biciclete, motociclete etc., care comandă roata din față.
2. (mar.) pavilion de saulă, în formă de dreptunghi, care arată clubul de care aparține o ambarcație sportivă sau campania de navigație a unei nave comerciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guiderope)
1. frânghie lungă legată de nacela unui balon şi lăsată să atârne pe sol pentru a menţine înălţimea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Baedeker)
1. ghid al unui oraş, al unei ţări, pentru uzul turiştilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. booster)
1. motor cu abur auxiliar care antrenează roţile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forţei de tracţiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie şi de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boussole)
1. instrument dintr-un ac magnetic şi un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic.
2. a-şi pierde ~a = a se zăpăci.
3. (fig.) călăuză, conducător, ghid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cicerone, fr. cicérone)
1. călăuză, ghid care însoţeşte vizitatorii unui oraş, ai unui muzeu etc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conseiller)
1. persoană care dă opinii și recomandări; sfătuitor, sfetnic.
2. persoană a cărei funcție este de a ghida sau asista altă persoană în anumite domenii.
3. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu.
4. titlu al unor funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de verificare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornette)
1. (mar.) pavilion (2) asemănător unui ghidon, al unui comandant de escadră.