Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicat, lat. delicatus)
1. (despre aspectul unor fiinţe sau lucruri) gingaş, fin, graţios.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situaţii) în care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. delicatezza, fr. délicatesse)
1. însuşire a ceea ce este delicat; fineţe, gingăşie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fragile, lat. fragilis)
1. se poate sparge, sfărâma, rupe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grâce à)
1. drăgălășenie, gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări).
2. (pl.) atitudini, cuvinte drăgălașe.
4. a intra în ~ ile cuiva = a obține bunăvoința cuiva.
5. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui.
6. stare de ~ = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică.
7. lovitură de ~ = lovitură care aduce sfârșitul, moartea.
8. (mit.) fiecare dintre cele trei zeități care personificau grația și frumusețea feminină.
9. prep. cu ajutorul, datorită.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n. invar.; pronunție /-nion/
Origine: (fr. mignon)
1. I. care farmecă prin delicatețea, micimea sa; mic, delicat, gingaş.
2. II. (poligr.) corp de literă de șapte puncte tipografice (2,63 mm); colonel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. mimosa)
1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile când sunt atinse.
2. (fam., ir.) persoană foarte sensibilă, gingaşă.