Rezultate principale (Glumă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glume, lat. gluma)
1. bractee membranoasă la baza spicului de graminee.
Rezultate secundare (Glumă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (sl. glumŭ, bg. gluma)
1. scurtă povestire plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie; (învechit) glumie.
4. a lua (ceva) în ~ = a nu lua ceva în serios.
5. a lăsa ~ (la o parte) = a vorbi serios.
6. a nu ști (sau a nu înțelege) de ~ = se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el.
7. a nu-i arde (cuiva) de ~ = a fi supărat, indispus etc.
8. nu-i (de) ~ = e un lucru serios.
9. a se îngroșa ~ma = se spune despre o situație care a început ca o glumă și s-a transformat în ceva serios sau periculos.
10. în (sau din ori, rar de) ~ = fără intenții rele.
11. faptă hazlie, poznă, șotie, păcăleală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glumacé)
1. (bot.; despre unele organe) asemănător unei glume.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. achyrophytes)
1. (bot.) plante cu flori glumacee (având sau constând din glume).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. badinage)
1. acțiunea de a glumi; ceva ce cineva face, spune sau scrie într-o manieră glumeață; glumă, şagă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. badinerie)
2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeţ, vesel şi ritm vioi.
3. dans francez de origine populară cu caracter glumeţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bank)
2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffonnerie)
1. vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. burla)
1. (muz.) mică piesă cu caracter de glumă, de umor.