Dictionar

 

bandă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)

1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică.
2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună.
3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți.
 

confabula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. confabulare)

1. (glumeț) a conversa, a pune la cale.
 
 
 

giocoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. giocoso)

1. (muz.) jucăuș, glumeț.