Dictionar

cocon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocon)

1. înveliș protector din fibre foarte subțiri secretat de crisalida unor insecte; gogoașa viermelui de mătase.
2. înveliș protector gelatinos, cu care își înfășoară ouăle unele animale vertebrate.
 

dopion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. doppione)

1. gogoașă de mătase cu defecte, mai mare decât cele obișnuite.
 

CECIDIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. kekidion „gogoașă mică de stejar”)

1. „gală, cecidie, gogoașă de stejar”.