Dictionar

goliard

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. goliard)

1. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric.
2. (istorie, Evul Mediu) cleric itinerant care scria cântece de băutură și poezii satirice.
3. student (cleric) medieval sărac, trăind din cerșetorie sau expediente, uneori în slujba colegilor bogați, scriind adesea literatură satirică.
 

goliardic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. goliardique)

1. care aparține goliarzilor; specific goliarzilor; referitor la goliarzi; de goliard.
2. beret ~ = pălărie a studenților medievali, specifică facultăților.
 

goliardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. goliardie, it. goliardia)

1. complexul de obiceiuri și comportamente ale goliarzilor, cărora le-a fost atribuit în mod tradițional, în trecut, un stil de viață fără griji și vesel, lipsit de chibzuință sau de seriozitate, dar și un spirit de generozitate spontană.
2. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism.
 

goliat

Parte de vorbire:  s.m. (și nume propriu)  
Etimologie: (fr. Goliath - uriaș menționat în Biblie)

1. personaj din Vechiul Testament.
2. (prin aluzie la personajul biblic) gigant sau om de statură uriașă.
 

golire; evacuare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT evacuatio
2. FR vidage
3. EN discharge; emptying
4. DE Entleerung
5. RU опорожнение
6. HU kiürítés, kiüresítés; eltávolítás, levezetés
 

golit; evacuat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT evacuatus
2. FR vidé
3. EN emptied; evacuate; exolate
4. DE entleert; geleert
5. RU опорожненный; опустевший
6. HU kiüresített, eltávolított, levezetett
 

altier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altier)

1. care arată un orgoliu nemăsurat și disprețuitor; semeț, îngâmfat.
 

-CENOZĂ (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -cénose, cf. gr. kenosis „golire, descărcare”)

1. „golire, evacuare, descărcare”.
 

centroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. centroid)

1. s. n. punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești din vecinătatea lui.
2. s. f. curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotație în raport cu sistemul de referință mobil sau fix, respectiv rostogolirea și baza.
 

deferla

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déferler)

1. (despre valuri) a se revărsa, a se sparge, rostogolindu-se.
 

deferlaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déferlage)

1. acțiunea de a deferla și rezultatul ei; rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se; deferlare, deferlat.
 

degringola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégringoler)

1. (rar) a se rostogoli, a se prăvăli.
2. (fam.) a decădea treptat, a se prăbuși.