Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. goniatites)
1. pl. cele mai vechi şi primitive cefalopode din ordinul amonitidelor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT gonidialis
5. RU rонидиaльный
6. HU gonidiális
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU gonídium, vékony sejtfalú alapsejt a zuzmó telepeken; alapsejtek
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gonidie)
1. celulă reproducătoare pe cale asexuată, la unele plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gonio)
1. inv. instalaţie ~ = instalaţie de radiorecepţie sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziţia unei (aero)nave.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. gonia „unghi”)
1. „unghi, colț, muchie; unghiular, angular”.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)
1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agamogenèse)
1. reproducere asexuată; agamogonie.
2. reproducere fără proces sexual (ex. partenogeneză).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Agamogonie, engl. agamogony)
1. (biol.) schizogonie, sau orice altă formă de reproducere asexuată; agamogeneză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agonisch)
1. referitor la agonie; care este în agonie.
2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agoniser, lat. agonisari)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agonisant)
1. care este în agonie; care agonizează; muribund.