Rezultate secundare (Gospodărie,):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)
1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administraţie.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bricoler)
1. a practica tot felul de meserii.
2. a face treburi mărunte cu caracter meşteşugăresc (în gospodărie).
4. a aranja, a modela în scop de înşelăciune.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (germ. Chemikalien)
1. substanțe chimice produse industrial sau în laborator (și folosite în gospodărie); (fam.) produse chimice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électroménager)
1. referitor la aparatele sau uneltele electrice folosite în gospodărie; electrocasnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. gadget)
1. denumire generică pentru obiecte mici, mecanisme cu largi întrebuinţări în gospodărie şi în viaţa de toate zilele; (p. ext.) orice mărunţiş ingenios de folos practic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ménager)
1. adj. referitor la gospodărie; de menaj.
2. s. f. gospodină.
3. femeie angajată să conducă gospodăria cuiva.