administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.

administrativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administrație.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituție de administrație; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.

bricola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bricoler)

1. a practica tot felul de meserii.
2. a face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie).
3. (fig.) a pune cap la cap.
4. a aranja, a modela în scop de înșelăciune.

chimicale

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (germ. Chemikalien)

1. substanțe chimice produse industrial sau în laborator (și folosite în gospodărie); (fam.) produse chimice.

convers 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convers, lat. conversus)

1. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire).

dejecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déjection, lat. deiectio)

1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată.
2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg.
3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru.
4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii.